Senatul - 01-07-2013

Document embed HOTĂRÂRE nr. 41 din 26 iunie 2013 cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulată "Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile" - COM (2013) 231 final În temeiul dispoziţiilor art. 67 art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008, luând în considerare Punctul de vedere comun al Comisiei pentru Afaceri Europene nr. LXII/425 şi al Comisiei pentru cultură şi media nr. XXXI/143 din 12 iunie 2013, Senatul adoptă următoarea hotărâre: Art. 1 La punctele 2 şi 3 din Cartea Verde a Comisiei intitulată "Pregătirea pentru convergenţa deplină a lumii audiovizuale: creşterea economică, creaţia şi valorile", punctul de vedere al Senatului este următorul: I.La punctul 2 - Creşterea economică şi inovarea, răspunsurile la subpunctele 2.1-2.4 sunt următoarele: 1.La subpunctul 2.1 - Consideraţii legate de piaţă, răspunsurile la întrebările 1-3 sunt: 1) Care sunt factorii care permit companiilor din SUA să-şi impună cu succes prezenţa pe piaţa fragmentată a UE, în pofida barierelor lingvistice şi culturale, în timp ce multe companii din UE se luptă cu dificultăţi în acest sens? Care sunt factorii care stau în calea companiilor din UE? Senatul consideră că, printre factorii care permit companiilor SUA să îşi impună cu succes prezenţa pe piaţa fragmentată, se numără: a)generalizarea folosirii limbii engleze ca mediu internaţional de comunicare în toate domeniile, alături de caracterul comercial al produselor media "made in USA"; b)oferta online fără restricţii teritoriale de acces; c)fondurile/bugetele alocate pentru cercetarea audienţei, în special în ceea ce priveşte obiceiurile de consum, subiectele de interes, măsurarea audienţei etc., precum şi fondurile/bugetele alocate pentru promovarea acestor produse, testate în prealabil şi care primesc calificative favorabile din partea eşantionului reprezentativ al publicului vizat; d)un broadcasting-marketing intensiv. Succesul producţiilor americane a fost favorizat de o slabă promovare a operelor europene în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale, pe o piaţă fragmentată. În UE se urmăreşte păstrarea valorilor tradiţionale, marcate de diversitatea lingvistică şi culturală care îngustează piaţa. Senatul susţine că o creştere a gradului de educaţie media a publicului european ar putea stimula depăşirea influenţei modelului american. 2) Care sunt factorii care afectează disponibilitatea conţinutului premium? Există în prezent practici referitoare la conţinutul premium la nivelul tarifului cu ridicata care afectează accesul pe piaţă şi sustenabilitatea operaţiunilor întreprinderilor? În caz afirmativ, care este impactul asupra consumatorilor? Este nevoie de intervenţii de reglementare pe lângă aplicarea normelor existente în domeniul concurenţei? Senatul consideră că factorii care afectează disponibilitatea conţinutului premium sunt: a)o serie de criterii, precum costurile de producţie ridicate şi eficienţa investiţiei - profitul faţă de capitalul investit (ROI = "Return on Investment"), în condiţiile în care aceste investiţii sunt susţinute de o piaţă de publicitate foarte puternică şi competitivă, dar beneficiază şi de o susţinere tehnologică ultramodernă; b)costurile de acces; c)tehnologia de acces; d)informaţia privind interfaţa cu această tehnologie; e)conţinutul diferit al pachetelor premium; f)practicile privind distribuţia exclusivă a conţinutului premium, faptul că acest conţinut aparţine unor întreprinderi integrate vertical; g)nivelul cultural al consumatorului potenţial. Acest fenomen poate conduce la "fragmentare socială", generată de cei care nu au "dreptul" la produsul media. Din această perspectivă, Senatul apreciază că se impune o reglementare la nivel european. 3) Există obstacole care necesită acţiuni de reglementare vizând accesul la platforme? Senatul consideră că accesul la platforme este limitat de lipsa de informaţie referitoare la tehnologiile de acces şi la avantajele oferite de aceste platforme în raport cu mijloacele tradiţionale de acces la conţinut. 2.La subpunctul 2.2 - Modele de finanţare, răspunsurile la întrebările 4 şi 5 sunt: 4) Oferă cerinţele actuale din DSMAV cea mai bună modalitate de a promova crearea, distribuirea, disponibilitatea şi atractivitatea comercială a operelor europene? Senatul apreciază că DSMAV impune doar obligaţii cantitative privind transmiterea sau promovarea producţiei operelor europene. De asemenea, Senatul consideră că impunerea unor raporturi procentuale între producţiile europene şi internaţionale în structura programelor îşi poate pierde sensul în condiţiile convergenţei. 5) Cum vor influenţa convergenţa şi comportamentul în schimbare al consumatorilor sistemul actual de finanţare a conţinuturilor? Cum contribuie la finanţare diferiţii actori ai noului lanţ valoric? În opinia Senatului, convergenţa stimulează producţia noninstituţională de conţinut, la nivel individual, urmată de o reorientare a consumatorilor către alegerea neliniară a conţinutului: acesta elimină, treptat, sursele de finanţare pentru conţinutul distribuit liniar şi focalizează finanţarea pe conţinut de nişă, adaptat unor cerinţe individuale specifice. 3.La subpunctul 2.3 - Interoperabilitatea televiziunii conectate, răspunsul la întrebarea 6 este următorul: 6) Este nevoie de măsuri la nivelul UE pentru a depăşi fragmentarea actuală sau potenţială şi a asigura interoperabilitatea transfrontalieră? Este necesar să se elaboreze noi standarde sau să se actualizeze cele în vigoare pe piaţă? Senatul consideră că, pe termen lung, se impune adoptarea la nivelul UE a unor măsuri comune aplicabile echipamentelor din statele membre, în scopul devansării fragmentării actuale şi asigurării interoperabilităţii transfrontaliere. Pe termen scurt însă Senatul apreciază că este necesară actualizarea standardelor aplicabile în prezent sectoarelor de radiodifuziune, IT şi telecomunicaţii, o operaţiune ce va asigura, pe de o parte, o operabilitate transfrontalieră mai eficientă, iar, pe de altă parte, tranziţia către un sistem comun de reglementare. 4.La subpunctul 2.4 - Infrastructura şi spectrul de frecvenţe, răspunsurile la întrebările 7-9 sunt: 7) Cât de relevante sunt diferenţele între platformele individuale care furnizează conţinut (spre exemplu, radiodifuziunea terestră şi prin satelit, accesul de bandă largă prin fir, inclusiv prin cablu, accesul mobil de bandă largă) în ceea ce priveşte experienţa consumatorului şi obligaţiile de prestare a serviciilor în interes public? În România, serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale pot fi prestate prin utilizarea mai multor platforme tehnologice, în speţă: a)prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează platforma digitală DTH (prin satelit, în sistem "direct-to home"); b)prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează ca suport cablul coaxial/HFC; c)prin utilizarea unor platforme bazate pe tehnologia IP-IPTV sau WEBTV - care presupun o anumită calitate a serviciului de acces la internet de bandă largă (stabilitatea conexiunii, precum şi o anume lărgime minimală de bandă); d)prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre, analog. Tehnologia DTT urmează să fie finalizată până la 1 ianuarie 2015. Senatul apreciază că diferenţele dintre platformele individuale care furnizează conţinut (radiodifuziunea terestră prin satelit, accesul de bandă largă prin fir, inclusiv prin cablu, accesul mobil de bandă largă) sunt relevante pentru consumatori din următoarea perspectivă: a)disponibilitatea serviciului - aceasta depinde de gradul de acoperire al reţelei, respectiv de capacitatea acesteia de a furniza serviciul (capacitatea depinde de tehnologia reţelei şi de mediul de propagare utilizat prin transmiterea, respectiv pentru recepţia semnalelor); numărul de canale ce poate fi transmis simultan depinde de capacitatea reţelei; b)disponibilitatea echipamentelor terminale de recepţie, respectiv preţul acestora; c)calitatea semnalului recepţionat de consumator. Obligaţiile de prestare a serviciilor de interes public trebuie să fie corelate cu capacitatea reţelei, capacitate care depinde de platforma tehnologică utilizată pentru furnizarea de conţinut. Senatul consideră că trebuie evidenţiată creşterea ratei de pătrundere a serviciilor de comunicaţii electronice mobile pe bandă largă, fapt ce relevă creşterea interesului consumatorului pentru astfel de servicii, în condiţiile creşterii disponibilităţii şi varietăţii terminalelor destinate utilizatorilor finali (smartphone) din ce în ce mai performante. Aceste dezvoltări tehnologice vor determina schimbări în privinţa consumului de servicii TV, a conţinutului furnizat şi vizualizat de clienţi, consumatorul alegând locul, momentul şi conţinutul pe care îl va viziona. 8) Care sunt modelele de alocare şi de partajare de frecvenţe care pot facilita oportunităţi de dezvoltare pentru radiodifuziune, accesul mobil de bandă largă şi alte aplicaţii (cum ar fi echipamentele de realizare a programului) operate în aceleaşi benzi de frecvenţă? Senatul apreciază că oportunităţile de dezvoltare pentru radiodifuziune, accesul mobil pe banda largă şi alte aplicaţii sunt strâns legate de utilizarea optimă a spectrului de frecvenţe. Aceasta presupune: a)alocarea de blocuri de frecvenţe cu dimensiunea optimă necesară acomodării tehnologiilor eficiente (în România dimensiunea a fost stabilită la 2*5MHz pereche); b)limitarea numărului de blocuri de frecvenţe ce poate fi deţinut de o întreprindere în benzile favorabile (sub 1 GHz); c)introducerea posibilităţii de comercializare a blocurilor de frecvenţe (în anumite limite, necesare pentru evitarea tezaurizării spectrului de frecvenţe; tezaurizarea spectrului de frecvenţe conduce la limitarea de noi intrări pe piaţă, respectiv la limitarea posibilităţii rivalilor de a furniza servicii competitive); d)respectarea principiului neutralităţii tehnologice (în limitele determinate de caracteristicile tehnologiei utilizate pentru a se evita interferenţele), respectiv a principiului neutralităţii serviciului (fiecare operator fiind liber să stabilească serviciile pe care le va furniza prin utilizarea spectrului de frecvenţă alocat. În orice caz, limitele în ceea ce priveşte acest principiu sunt determinate de fapt de disponibilitatea şi preţul echipamentelor necesare furnizării serviciului în benzile de frecvenţă respective). 9) Care surit necesităţile specifice în materie de cercetare, în ceea ce priveşte spectrul de frecvenţe, care trebuie să fie satisfăcute pentru a facilita această dezvoltare? Senatul consideră că suportul trebuie asigurat din două direcţii: a)o codare mai bună a semnalelor pentru o utilizare şi mai eficientă a spectrului radio; b)efectuarea unui studiu la nivelul Uniunii Europene privind identificarea acelor benzi de frecvenţe radio, situate sub 1 GHz, posibil a fi eliberate în vederea introducerii ulterioare a serviciilor de bandă largă. În acelaşi context, apreciem binevenite studiile privind utilizarea comună a benzilor de frecvenţă de mai multe aplicaţii de radiocomunicaţii. II.La punctul 3 - Valori, răspunsurile la subpunctele 3.1- 3.5 sunt următoarele: 1.La subpunctul 3.1 - Cadrul de reglementare, răspunsurile la întrebările 10-14 sunt: 10) Având în vedere convergenţa mass-mediei, există dovezi privind existenţa unor denaturări ale pieţei cauzate de diferenţierea dintre serviciile liniare şi cele neliniare în cadrul de reglementare? În caz afirmativ, care ar fi cea mai bună modalitate de a combate aceste denaturări, protejând în acelaşi timp valorile aflate la baza cadrului de reglementare al UE pentru serviciile mass-media audiovizuale? Senatul susţine că, din informaţiile pe care le deţine, nu există denaturări ale pieţei cauzate de diferenţierea dintre serviciile liniare şi cele neliniare în cadrul de reglementare. În plus, trebuie menţionat că serviciile neliniare, în România, sunt în faza de început din punctul de vedere al dezvoltării. Prin urmare, este foarte greu de anticipat posibilele denaturări care pot afecta piaţa din cauza reglementărilor. 11) Este nevoie să se adapteze definiţia furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale (SMAV) şi/sau domeniul de aplicare al DSMAV pentru a extinde o parte sau totalitatea obligaţiilor prevăzute în DSMAV asupra celor aflaţi în prezent în afara incidenţei acestora sau există şi alte moduri de a proteja valorile? În ce domenii s-ar putea pune accentul pe autoreglementare/coreglementare? Senatul apreciază că este necesară adaptarea domeniului de aplicare al DSMAV pentru a extinde o parte din aceste obligaţii asupra celor care în prezent sunt în afara incidenţei acestora, întrucât aceste dispoziţii nu sunt aplicabile serviciilor mass-media din afara UE şi care nu se transmit printr-un satelit situat în statul membru UE sau celor care se transmit prin internet din ţări în afara UE, dar care sunt destinate UE. 12) Care ar fi impactul unei schimbări a abordării normative din domeniul audiovizualului în ceea ce priveşte principiul ţării de origine şi, prin urmare, piaţa unică? Senatul consideră că principiul ţării de origine asigură stabilitate pentru producătorul sau difuzorul de conţinut. În situaţii de încălcare ale legislaţiei sau a regulamentelor media din ţările receptoare, acestea au la dispoziţie o procedură de anticircumvenţie în doi paşi, deja pusă la dispoziţie de DSMAV. În concluzie, Senatul apreciază că reglementările suplimentare sunt necesare atât pentru protejarea consumatorului, cât şi pentru dezvoltarea sectorului media european. Impactul va fi în primul rând legat de finanţare: probabil că, prin uniformizare, se vor diminua şi unele încasări. 13) Ca urmare a convergenţei crescute din peisajul audiovizual, sunteţi de părere că relaţia dintre dispoziţiile directivei DSMAV şi cele ale Directivei privind comerţul electronic este pusă la încercare în noi moduri? În ce domenii? Aţi putea furniza exemple concrete în materie? Accesul la serviciile lineare, care nu intră sub incidenţa Directivei privind comerţul electronic, se face tot mai mult prin intermediul comerţului electronic, atât în ce priveşte accesul propriu-zis, cât şi în ce priveşte duplicarea unor elemente de conţinut ale serviciilor lineare în zona comerţului electronic. În acest sens, Senatul consideră că, în perspectiva unei iminente resorbiri totale a serviciilor lineare în zona serviciilor electronice, cele două directive ar trebui revizuite. 14) Care sunt iniţiativele la nivel european ce ar putea contribui la îmbunătăţirea nivelului de educaţie în domeniul mass-media în întreaga Europă? Senatul apreciază că programele desfăşurate de Comisia Europeană sub capitolul "Media literacy" sunt foarte utile, însă e necesară o politică comună de promovare a valorilor culturale naţionale-europene-universale. 2.La subpunctul 3.2 - Libertatea şi pluralismul mass-media, răspunsurile la întrebările 15 şi 16 sunt: 15) Ar trebui ca posibilitatea de a predefini o alegere prin mecanisme de filtrare, inclusiv prin instrumente de căutare, să facă obiectul unei intervenţii publice la nivelul UE ? Senatul consideră că posibilitatea de a deforma alegerea individului prin personalizarea rezultatelor ar trebui să fie obiectul unei opţiuni a acestuia, iar posibilitatea de a performa selecţia în scopuri comerciale sau de alt tip, străine interesului alegerii individului, ar trebui limitată. 16) Care ar trebui să fie domeniul de aplicare a reglementării existente privind accesul (articolul 6 din Directiva privind accesul) şi serviciul universal (articolul 31 din Directiva privind serviciul universal), având în vedere convergenţa în continuă creştere a serviciilor liniare şi a celor neliniare pe platforme comune? Există, într-un mediu de radiodifuziune/bandă largă convergent, o necesitate specială de a asigura accesibilitatea "conţinuturilor de interes general" şi posibilitatea de a le găsi şi de a beneficia de ele cu uşurinţă? Senatul consideră că domeniul de aplicare a reglementărilor menţionate ar trebui extins şi la serviciile audiovizuale neliniare din comunicaţiile de bandă largă, în funcţie de specific. Accesibilitatea "conţinuturilor de interes general" ar trebui să fie garantată şi în mediul de bandă largă. 3.La subpunctul 3.3 - Comunicările comerciale, răspunsurile la întrebările 17-19 sunt: 17) Vor mai fi adecvate normele actuale prevăzute în DSMAV cu privire la comunicările comerciale atunci când experienţa convergenţei va deveni treptat o realitate? Aţi putea furniza câteva exemple concrete? În opinia Senatului, convergenţa conduce la o disponibilitate mai mare a mediului neliniar, care se apropie de cea a televiziunii, fapt care impune revizuirea standardelor mai relaxate adresate mediului neliniar, concomitent cu evaluarea realistă a posibilităţilor de control şi adecvarea regulilor la aceste posibilităţi. 18) Care ar fi instrumentele de reglementare cele mai potrivite pentru a face faţă tehnicilor publicitare aflate în schimbare rapidă? Există şi alte posibilităţi de autoreglementare/coreglementare? Senatul consideră că reglementarea cea mai eficientă este autoreglementarea pieţei, adică ceea ce consumatorul este dispus să "cedeze" în schimbul vizionării programului. Discuţia se pune în alţi termeni pentru conţinut premium Pay-per-View, unde consumatorul plăteşte să nu vadă nicio formă de publicitate. 19) Cine ar trebui să aibă ultimul cuvânt cu privire la hotărârea de a accepta sau nu supraimpresiuni comerciale sau alte tehnologii noi pe ecran? Senatul consideră că decizia trebuie să rămână a radiodifuzorilor, care răspund de conţinutul difuzat şi care trebuie totodată să beneficieze de finanţarea prin publicitatea difuzată pe suportul acestuia. 4.La subpunctul 3.4 - Protecţia minorilor, răspunsurile la întrebările 20-25 sunt: 20) Sunt normele actuale din DSMAV adecvate pentru a răspunde provocărilor legate de protecţia minorilor într-o lume mass-media aflată în curs de convergenţă? Senatul apreciază că, din păcate, normele actuale din DSMAV nu reuşesc, nici măcar în momentul de faţă, să protejeze copiii chiar şi faţă de conţinutul liniar adresat direct acestora prin canalele de desene animate, dovadă în acest sens fiind subiectele agresive sau, în orice caz, needucative de pe unele dintre aceste canale, precum şi publicitatea la fel de agresivă făcută unor produse şi servicii de valori îndoielnice, publicitate care are drept efect presiunea copiilor asupra părinţilor. Aceste probleme ar trebui rezolvate înainte de a se aborda problema convergenţei mass-mediei. 21) Deşi instrumentele de control parental sunt tot mai frecvent disponibile pe dispozitivele şi platformele folosite pentru a accesa conţinuturi, se pare că utilizarea acestora nu este deocamdată răspândită. Care mecanisme ar fi indicate pentru a sensibiliza părinţii cu privire la existenţa acestor instrumente? Senatul consideră că nu trebuie trecut cu vederea faptul că generaţiile care se succed sunt din ce în ce mai familiarizate cu noutăţile tehnice, astfel încât se ajunge frecvent în situaţia în care copiii au abilităţi cu mult mai mari decât părinţii lor în utilizarea noilor tehnologii. Campanii media de promovare a instrumentelor de control parental se pot dovedi utile pentru explicarea modului în care acestea pot fi folosite uşor şi eficient. 22) Ce măsuri ar fi potrivite pentru verificarea eficace a vârstei utilizatorilor de conţinut audiovizual online? Senatul consideră că din păcate, în momentul de faţă, verificarea vârstei nu se poate face, în mod real, fără identificarea persoanei. Şi, făcând abstracţie de problema protecţiei minorilor, identificarea persoanei poate naşte îngrijorări cu mult mai mari decât problema pe care încearcă să o rezolve. Totuşi, s-ar putea imagina o "carte de identitate pentru internet", care să conţină doar date privitoare la vârstă şi care ar putea fi folosită, cu cod de acces personalizat, ca permis de acces pentru anumite tipuri de conţinut. În plus, ar putea exista posibilitatea de a verifica, prin softuri securizate şi specializate în protocoale de tip Skype, vârsta utilizatorului. 23) Este necesară modificarea directivei DSMAV pentru a aborda, în special, evaluarea conţinutului, clasificarea conţinutului şi controlul parental în ceea ce priveşte toate canalele de transmisie? Senatul consideră că este necesară o diversificare, dar şi o ameliorare a calităţii conţinuturilor canalelor pentru copii şi tineri (inclusiv a celor de desene animate) retransmise în România prin intermediul distribuitorilor de servicii media audiovizuale. 24) Ar trebui ca utilizatorii să dispună de mai multe informaţii şi de un grad mai mare de autonomizare pentru a şti cui şi în ce mod pot prezenta observaţii şi plângeri privind anumite tipuri de conţinut? Sunt adecvate mecanismele actuale de tratare a plângerilor? Sesizările referitoare la conţinutul programelor difuzate prin serviciile liniare sunt, în momentul de faţă, administrate de autoritatea de control şi reglementare în domeniul audiovizual (CNA). Senatul consideră că ar fi utilă existenţa unui mecanism formal prin care difuzorul să aibă obligativitatea de a răspunde unei plângeri adresate de către un consumator pentru un conţinut vizionat, atunci când conţinutul are impact asupra dezvoltării armonioase a minorilor. 25) Sunt potrivite mijloacele prin care sunt tratate plângerile (mijloace financiare, de reglementare sau alte mijloace) pentru a furniza un feedback adecvat ca urmare a rapoartelor referitoare la conţinuturi dăunătoare sau ilegale, în special atunci când sunt implicaţi copii? Care ar trebui să fie rolurile/responsabilităţile autorităţilor publice, ale ONG-urilor şi ale furnizorilor de produse şi servicii pentru a asigura furnizarea corespunzătoare a unui feedback adecvat persoanelor care semnalează conţinuturi dăunătoare sau ilegale ori celor care depun o plângere? Senatul apreciază că balanţa cu privire la protejarea minorilor de accesul la conţinuturi neadecvate lor prin intermediul serviciilor media audiovizuale ar trebui înclinată către responsabilizarea mai semnificativă a companiilor producătoare şi celor distribuitoare, pe de o parte, pentru că, odată ce minorii dobândesc accesul la aceste programe neliniare insuficient de bine criptate, expunerea lor prelungită, neîntreruptă de alte tipuri de programe, poate crea reale şi semnificative efecte negative asupra dezvoltării lor, iar, pe de altă parte, orice măsuri adoptate pentru sancţionare postaccesare nu mai pot remedia răul deja produs asupra minorilor. 5.La subpunctul 3.5-Accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, răspunsurile la întrebările 26 şi 27 sunt: 26) Consideraţi că sunt necesare eforturi suplimentare de standardizare în acest domeniu? În opinia Senatului, orice tip de informaţie/serviciu din spaţiul public, oferit de către UE sau de instituţii naţionale, are nevoie de acces standardizat pentru persoanele cu handicap vizual sau auditiv. Senatul consideră că accesul standardizat poate fi inclus printre obligaţiile de difuzare impuse de statele membre furnizorilor de servicii audiovizuale. În măsura în care standardele nu există deja, ele trebuie create. 27) Ce stimulente ar putea fi oferite pentru a încuraja investiţiile în servicii inovatoare pentru persoanele cu handicap? Senatul susţine cofinanţarea nerambursabilă în cercetare/ dezvoltare pentru dezvoltarea acestor servicii, precum şi facilităţile fiscale oferite de stat. Pe de altă parte, implicarea activă a asociaţiilor persoanelor cu deficienţe de auz şi de văz ar putea reduce costurile adaptării programelor audiovizuale la nevoile membrilor acestora. Art. 2 Opinia Senatului cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite către instituţiile europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. -****- Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 394 din data de 1 iulie 2013