Codul Penal

Codul Penal Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009
 
CUPRINS
 
PARTEA GENERALÄ‚
   
     
  Titlul I - Legea penală ÅŸi limitele ei de aplicare art. 1-14
  Capitolul I - Principii generale art. 1-2
  Capitolul II - Aplicarea legii penale art. 3-14
  SecÅ£iunea 1 - Aplicarea legii penale in timp art. 3-7
  SecÅ£iunea a 2-a - Aplicarea legii penale in spaÅ£iu art. 8-14
  Titlul II - InfracÅ£iunea art. 15-52
  Capitolul I - DispoziÅ£ii generale art. 15-17
  Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22
  Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art. 23-31
  Capitolul IV - Tentativa Capitolul V - Unitatea ÅŸi pluralitatea de infracÅ£iuni art. 32-34 art. 35-45
  Capitolul VI - Autorul ÅŸi participanÅ£ii art. 46-52
  Titlul III - Pedepsele art. 53-106
  Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55
  Capitolul II - Pedepsele principale art. 56-64
  SecÅ£iunea 1 - DetenÅ£iunea pe viaţă art. 56-59
  SecÅ£iunea a 2-a - Inchisoarea art. 60
  SecÅ£iunea a 3-a - Amenda art. 61-64
  Capitolul III - Pedeapsa accesorie ÅŸi pedepsele complementare art. 65-70
  SecÅ£iunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65
  SecÅ£iunea a 2-a - Pedepsele complementare art. 66-70
  Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73
  Capitolul V - Individualizarea pedepselor art. 74-106
  SecÅ£iunea 1 - DispoziÅ£ii generale art. 74
  SecÅ£iunea a 2-a - CircumstanÅ£ele atenuante ÅŸi circumstanÅ£ele agravante art. 75-79
  SecÅ£iunea a 3-a - RenunÅ£area la aplicarea pedepsei art. 80-82
  SecÅ£iunea a 4-a - Amanarea aplicării pedepsei art. 83-90
  SecÅ£iunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98
  SecÅ£iunea a 6-a - Liberarea condiÅ£ionată art. 99-106
  Titlul IV - Măsurile de siguranţă art. 107-112
  Capitolul I - DispoziÅ£ii generale art. 107-108
  Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranţă art. 109-112
  Titlul V - Minoritatea art. 113-134
  Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116
  Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123
  Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127
  Capitolul IV - DispoziÅ£ii comune art. 128-134
  Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice art. 135-151
  Capitolul I - DispoziÅ£ii generale art. 135-137
  Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145
  Capitolul III - DispoziÅ£ii comune art. 146-151
  Titlul VII - Cauzele care inlătură răspunderea penală art. 152-159
  Titlul VIII - Cauzele care inlătură sau modifică executarea pedepsei art. 160-164
  Titlul IX - Cauzele care inlătură consecinÅ£ele condamnării art. 165-171
  Titlul X - InÅ£elesul unor termeni sau expresii in legea penală art. 172-187
   
PARTEA SPECIALÄ‚
   
     
  Titlul I - InfracÅ£iuni contra persoanei art. 188-227
  Capitolul I - InfracÅ£iuni contra vieÅ£ii art. 188-192
  Capitolul II - InfracÅ£iuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii art. 193-198
  Capitolul III - InfracÅ£iuni săvarÅŸite asupra unui membru de familie art. 199-200
  Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202
  Capitolul V - InfracÅ£iuni privind obligaÅ£ia de asistenţă a celor in primejdie art. 203-204
  Capitolul VI - InfracÅ£iuni contra libertăţii persoanei art. 205-208
  Capitolul VII - Traficul ÅŸi exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217
  Capitolul VIII - InfracÅ£iuni contra libertăţii ÅŸi integrităţii sexuale art. 218-223
  Capitolul IX - InfracÅ£iuni ce aduc atingere domiciliului ÅŸi vieÅ£ii private art. 224-227
  Titlul II - InfracÅ£iuni contra patrimoniului art. 228-256
  Capitolul I - Furtul art. 228-232
  Capitolul II - Talhăria ÅŸi pirateria art. 233-237
  Capitolul III - InfracÅ£iuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii art. 238-248
  Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice ÅŸi mijloace de plată electronice art. 249-252
  Capitolul V - Distrugerea ÅŸi tulburarea de posesie art. 253-256
  Titlul III - InfracÅ£iuni privind autoritatea ÅŸi frontiera de stat art. 257-265
  Capitolul I - InfracÅ£iuni contra autorităţii art. 257-261
  Capitolul II - InfracÅ£iuni privind frontiera de stat art. 262-265
  Titlul IV - InfracÅ£iuni contra infăptuirii justiÅ£iei art. 266-288
  Titlul V - InfracÅ£iuni de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu art. 289-309
  Capitolul I - InfracÅ£iuni de corupÅ£ie art. 289-294
  Capitolul II - InfracÅ£iuni de serviciu art. 295-309
  Titlul VI - InfracÅ£iuni de fals art. 310-328
  Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316
  Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319
  Capitolul III - Falsuri in inscrisuri art. 320-328
  Titlul VII - InfracÅ£iuni contra siguranÅ£ei publice art. 329-366
  Capitolul I - InfracÅ£iuni contra siguranÅ£ei circulaÅ£iei pe căile ferate art. 329-333
  Capitolul II - InfracÅ£iuni contra siguranÅ£ei circulaÅ£iei pe drumurile publice art. 334-341
  Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, muniÅ£iilor, materialelor nucleare ÅŸi al materiilor explozive art. 342-347
  Capitolul IV - InfracÅ£iuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege art. 348-351
  Capitolul V - InfracÅ£iuni contra sănătăţii publice art. 352-359
  Capitolul VI - InfracÅ£iuni contra siguranÅ£ei ÅŸi integrităţii sistemelor ÅŸi datelor informatice art. 360-366
  Titlul VIII - InfracÅ£iuni care aduc atingere unor relaÅ£ii privind convieÅ£uirea socială art. 367-384
  Capitolul I - InfracÅ£iuni contra ordinii ÅŸi liniÅŸtii publice art. 367-375
  Capitolul II - InfracÅ£iuni contra familiei art. 376-380
  Capitolul III - InfracÅ£iuni contra libertăţii religioase ÅŸi respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384
  Titlul IX - InfracÅ£iuni electorale art. 385-393
  Titlul X - InfracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale art. 394-412
  Titlul XI - InfracÅ£iuni contra capacităţii de luptă a forÅ£elor armate art. 413-437
  Capitolul I - InfracÅ£iuni săvarÅŸite de militari art. 413-431
  Capitolul II - InfracÅ£iuni săvarÅŸite de militari sau de civili art. 432-437
  Titlul XII - InfracÅ£iuni de genocid, contra umanităţii ÅŸi de război art. 438-445
  Capitolul I - InfracÅ£iuni de genocid ÅŸi contra umanităţii art. 438-439
  Capitolul II - InfracÅ£iuni de război art. 440-445
  Titlul XIII - DispoziÅ£ii finale art.
   
PARTEA GENERALÄ‚

   
TITLUL I

  Legea penală ÅŸi limitele ei de aplicare

   
CAPITOLUL I

  Principii generale

    
Legalitatea incriminării

   Art. 1. - (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracÅ£iuni.
   (2) Nicio persoană nu poate fi sancÅ£ionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data cand a fost săvarÅŸită.

    
Legalitatea sancţiunilor de drept penal

   Art. 2. - (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile ÅŸi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvarÅŸit infracÅ£iuni, precum ÅŸi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
   (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data cand fapta a fost săvarÅŸită.
   (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită ÅŸi aplicată in afara limitelor generale ale acesteia.

   
CAPITOLUL II

  Aplicarea legii penale

   
SECÅ¢IUNEA 1

  Aplicarea legii penale in timp

    
Activitatea legii penale

   Art. 3. - Legea penală se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite in timpul cat ea se află in vigoare.

    
Aplicarea legii penale de dezincriminare

   Art. 4. - Legea penală nu se aplică faptelor săvarÅŸite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. In acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative ÅŸi a măsurilor de siguranţă, pronunÅ£ate in baza legii vechi, precum ÅŸi toate consecinÅ£ele penale ale hotărarilor judecătoreÅŸti privitoare la aceste fapte incetează prin intrarea in vigoare a legii noi.

    
Aplicarea legii penale mai favorabile
pană la judecarea definitivă a cauzei

   Art. 5. - (1) In cazul in care de la săvarÅŸirea infracÅ£iunii pană la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
   (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică ÅŸi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituÅ£ionale, precum ÅŸi ordonanÅ£elor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispoziÅ£ii penale mai favorabile.

    
Aplicarea legii penale mai favorabile
după judecarea definitivă a cauzei

   Art. 6. - (1) Cand după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare ÅŸi pană la executarea completă a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uÅŸoară, sancÅ£iunea aplicată, dacă depăşeÅŸte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracÅ£iunea săvarÅŸită, se reduce la acest maxim.
   (2) Dacă după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare la detenÅ£iune pe viaţă ÅŸi pană la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaÅŸi faptă numai pedeapsa inchisorii, pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă se inlocuieÅŸte cu maximul inchisorii prevăzut pentru acea infracÅ£iune.
   (3) Dacă legea nouă prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se inlocuieÅŸte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut in legea nouă. Å¢inandu-se seama de partea executată din pedeapsa inchisorii, se poate inlătura in totul sau in parte executarea amenzii.
   (4) Măsurile educative neexecutate ÅŸi neprevăzute in legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent in legea nouă se execută in conÅ£inutul ÅŸi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
   (5) Cand legea nouă este mai favorabilă in condiÅ£iile alin. (1)-(4), pedepsele complementare ÅŸi măsurile de siguranţă neexecutate ÅŸi neprevăzute in legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent in legea nouă se execută in conÅ£inutul ÅŸi limitele prevăzute de aceasta.
   (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută in conÅ£inutul ÅŸi limitele prevăzute de legea nouă.
   (7) Cand o dispoziÅ£ie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se Å£ine seama, in cazul pedepselor executate pană la data intrării in vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau inlocuită potrivit dispoziÅ£iilor alin. (1)-(6).

    
Aplicarea legii penale temporare

   Art. 7. - (1) Legea penală temporară se aplică infracÅ£iunii săvarÅŸite in timpul cand era in vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată in acel interval de timp.
   (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieÅŸirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaÅ£iei care a impus adoptarea sa.

   
SECÅ¢IUNEA a 2-a

  Aplicarea legii penale in spaÅ£iu

    
Teritorialitatea legii penale

   Art. 8. - (1) Legea penală romană se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite pe teritoriul Romaniei.
   (2) Prin teritoriul Romaniei se inÅ£elege intinderea de pămant, marea teritorială ÅŸi apele cu solul, subsolul ÅŸi spaÅ£iul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
   (3) Prin infracÅ£iune săvarÅŸită pe teritoriul Romaniei se inÅ£elege orice infracÅ£iune comisă pe teritoriul arătat in alin. (2) sau pe o navă sub pavilion romanesc ori pe o aeronavă inmatriculată in Romania.
   (4) InfracÅ£iunea se consideră săvarÅŸită pe teritoriul Romaniei ÅŸi atunci cand pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion romanesc sau pe o aeronavă inmatriculată in Romania s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infracÅ£iunii.

    
Personalitatea legii penale

   Art. 9. - (1) Legea penală romană se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean roman sau de o persoană juridică romană, dacă pedeapsa prevăzută de legea romană este detenÅ£iunea pe viaţă ori inchisoarea mai mare de 10 ani.
   (2) In celelalte cazuri, legea penală romană se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean roman sau de o persoană juridică romană, dacă fapta este prevăzută ca infracÅ£iune ÅŸi de legea penală a ţării unde a fost săvarÅŸită ori dacă a fost comisă intr-un loc care nu este supus jurisdicÅ£iei niciunui stat.
   (3) Punerea in miÅŸcare a acÅ£iunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe langă curtea de apel in a cărei rază teritorială se află parchetul mai intai sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.

    
Realitatea legii penale

   Art. 10. - (1) Legea penală romană se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului roman, contra unui cetăţean roman ori a unei persoane juridice romane.
   (2) Punerea in miÅŸcare a acÅ£iunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare in statul pe teritoriul căruia s-a comis.

    
Universalitatea legii penale

   Art. 11. - (1) Legea penală romană se aplică ÅŸi altor infracÅ£iuni decat celor prevăzute in art. 10, săvarÅŸite in afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul Romaniei, in următoarele cazuri:
   a) s-a săvarÅŸit o infracÅ£iune pe care statul roman ÅŸi-a asumat obligaÅ£ia să o reprime in temeiul unui tratat internaÅ£ional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
   b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului ÅŸi aceasta a fost refuzată.
   (2) DispoziÅ£iile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci cand, potrivit legii statului in care s-a săvarÅŸit infracÅ£iunea, există o cauză care impiedică punerea in miÅŸcare a acÅ£iunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau cand pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
   (3) Cand pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai in parte, se procedează potrivit dispoziÅ£iilor legale privitoare la recunoaÅŸterea hotărarilor străine.

    
Legea penală şi tratatele internaţionale

   Art. 12. - DispoziÅ£iile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaÅ£ional la care Romania este parte.

    
Imunitatea de jurisdicţie

   Art. 13. - Legea penală nu se aplică infracÅ£iunilor săvarÅŸite de către reprezentanÅ£ii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, in conformitate cu tratatele internaÅ£ionale, nu sunt supuse jurisdicÅ£iei penale a statului roman.

    
Extrădarea

   Art. 14. - (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată in temeiul unui tratat internaÅ£ional la care Romania este parte ori pe bază de reciprocitate, in condiÅ£iile legii.
   (2) Predarea sau extrădarea unei persoane in relaÅ£ia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită in condiÅ£iile legii.
   (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaÅ£ional se acordă in condiÅ£iile legii.

   
TITLUL II

  InfracÅ£iunea

   
CAPITOLUL I

  DispoziÅ£ii generale

    
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

   Art. 15. - (1) InfracÅ£iunea este fapta prevăzută de legea penală, săvarÅŸită cu vinovăţie, nejustificată ÅŸi imputabilă persoanei care a săvarÅŸit-o.
   (2) InfracÅ£iunea este singurul temei al răspunderii penale.

    
Vinovăţia

   Art. 16. - (1) Fapta constituie infracÅ£iune numai dacă a fost săvarÅŸită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
   (2) Vinovăţie există cand fapta este comisă cu intenÅ£ie, din culpă sau cu intenÅ£ie depăşită.
   (3) Fapta este săvarÅŸită cu intenÅ£ie cand făptuitorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvarÅŸirea acelei fapte;
   b) prevede rezultatul faptei sale ÅŸi, deÅŸi nu-l urmăreÅŸte, acceptă posibilitatea producerii lui.
   (4) Fapta este săvarÅŸită din culpă, cand făptuitorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
   b) nu prevede rezultatul faptei sale, deÅŸi trebuia ÅŸi putea să il prevadă.
   (5) Există intenÅ£ie depăşită cand fapta constand intr-o acÅ£iune sau inacÅ£iune intenÅ£ionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
   (6) Fapta constand intr-o acÅ£iune sau inacÅ£iune constituie infracÅ£iune cand este săvarÅŸită cu intenÅ£ie. Fapta comisă din culpă constituie infracÅ£iune numai cand legea o prevede in mod expres.

    
Săvarşirea infracţiunii comisive prin omisiune

   Art. 17. - InfracÅ£iunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvarÅŸită ÅŸi prin omisiune, cand:
   a) există o obligaÅ£ie legală sau contractuală de a acÅ£iona;
   b) autorul omisiunii, printr-o acÅ£iune sau inacÅ£iune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.

   
CAPITOLUL II

  Cauzele justificative

    
Dispoziţii generale

   Art. 18. - (1) Nu constituie infracÅ£iune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
   (2) Efectul cauzelor justificative se extinde ÅŸi asupra participanÅ£ilor.

    
Legitima apărare

   Art. 19. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită in legitimă apărare.
   (2) Este in legitimă apărare persoana care săvarÅŸeÅŸte fapta pentru a inlătura un atac material, direct, imediat ÅŸi injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporÅ£ională cu gravitatea atacului.
   (3) Se prezumă a fi in legitimă apărare, in condiÅ£iile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane intr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau loc imprejmuit Å£inand de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracÅ£ie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori in timpul nopÅ£ii.

    
Starea de necesitate

   Art. 20. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită in stare de necesitate.
   (2) Este in stare de necesitate persoana care săvarÅŸeÅŸte fapta pentru a salva de la un pericol imediat ÅŸi care nu putea fi inlăturat altfel viaÅ£a, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlăturat.

    
Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligaţii

   Art. 21. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligaÅ£ii impuse de lege, cu respectarea condiÅ£iilor ÅŸi limitelor prevăzute de aceasta.
   (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constand in indeplinirea unei obligaÅ£ii impuse de autoritatea competentă, in forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este in mod vădit ilegală.

    
Consimţămantul persoanei vătămate

   Art. 22. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită cu consimţămantul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună in mod legal de valoarea socială lezată sau pusă in pericol.
   (2) Consimţămantul persoanei vătămate nu produce efecte in cazul infracÅ£iunilor contra vieÅ£ii, precum ÅŸi atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

   
CAPITOLUL III

  Cauzele de neimputabilitate

    
Dispoziţii generale

   Art. 23. - (1) Nu constituie infracÅ£iune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă in condiÅ£iile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
   (2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanÅ£ilor, cu excepÅ£ia cazului fortuit.

    
Constrangerea fizică

   Art. 24. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită din cauza unei constrangeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

    
Constrangerea morală

   Art. 25. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită din cauza unei constrangeri morale, exercitată prin ameninÅ£are cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia ÅŸi care nu putea fi inlăturat in alt mod.

    
Excesul neimputabil

   Art. 26. - (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de persoana aflată in stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporÅ£ionale cu gravitatea atacului.
   (2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de persoana aflată in stare de necesitate, care nu ÅŸi-a dat seama, in momentul comiterii faptei, că pricinuieÅŸte urmări vădit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era inlăturat.

    
Minoritatea făptuitorului

   Art. 27. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de un minor, care la data comiterii acesteia nu indeplinea condiÅ£iile legale pentru a răspunde penal.

    
Iresponsabilitatea

   Art. 28. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea să-ÅŸi dea seama de acÅ£iunile sau inacÅ£iunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

    
Intoxicaţia

   Art. 29. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea să-ÅŸi dea seama de acÅ£iunile sau inacÅ£iunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanÅ£e psihoactive.

    
Eroarea

   Art. 30. - (1) Nu constituie infracÅ£iune fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunoÅŸtea existenÅ£a unei stări, situaÅ£ii ori imprejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
   (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică ÅŸi faptelor săvarÅŸite din culpă pe care legea penală le pedepseÅŸte, numai dacă necunoaÅŸterea stării, situaÅ£iei ori imprejurării respective nu este ea insăşi rezultatul culpei.
   (3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanÅ£ial agravant starea, situaÅ£ia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul săvarÅŸirii infracÅ£iunii.
   (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică in mod corespunzător ÅŸi in cazul necunoaÅŸterii unei dispoziÅ£ii legale extrapenale.
   (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarÅŸită ca urmare a necunoaÅŸterii sau cunoaÅŸterii greÅŸite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurări care nu putea fi in niciun fel evitată.

    
Cazul fortuit

   Art. 31. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinÅ£a unei imprejurări care nu putea fi prevăzută.

   
CAPITOLUL IV

  Tentativa

    
Tentativa

   Art. 32. - (1) Tentativa constă in punerea in executare a intenÅ£iei de a săvarÅŸi infracÅ£iunea, executare care a fost insă intreruptă sau nu ÅŸi-a produs efectul.
   (2) Nu există tentativă atunci cand imposibilitatea de consumare a infracÅ£iunii este consecinÅ£a modului cum a fost concepută executarea.

    
Pedepsirea tentativei

   Art. 33. - (1) Tentativa se pedepseÅŸte numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
   (2) Tentativa se sancÅ£ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracÅ£iunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Cand pentru infracÅ£iunea consumată legea prevede pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă, iar instanÅ£a s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancÅ£ionează cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.

    
Desistarea ÅŸi impiedicarea producerii rezultatului

   Art. 34. - (1) Nu se pedepseÅŸte autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunoÅŸtinÅ£at autorităţile de comiterea acesteia, astfel incat consumarea să poată fi impiedicată, sau a impiedicat el insuÅŸi consumarea infracÅ£iunii.
   (2) Dacă actele indeplinite pană in momentul desistării sau impiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracÅ£iune, se aplică pedeapsa pentru această infracÅ£iune.

   
CAPITOLUL V

  Unitatea ÅŸi pluralitatea de infracÅ£iuni

    
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

   Art. 35. - (1) InfracÅ£iunea este continuată cand o persoană săvarÅŸeÅŸte la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiaÅŸi rezoluÅ£ii ÅŸi impotriva aceluiaÅŸi subiect pasiv, acÅ£iuni sau inacÅ£iuni care prezintă, fiecare in parte, conÅ£inutul aceleiaÅŸi infracÅ£iuni.
   (2) InfracÅ£iunea este complexă cand in conÅ£inutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanÅ£ial agravant, o acÅ£iune sau o inacÅ£iune care constituie prin ea insăşi o faptă prevăzută de legea penală.

    
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

   Art. 36. - (1) InfracÅ£iunea continuată se sancÅ£ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracÅ£iunea săvarÅŸită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
   (2) InfracÅ£iunea complexă se sancÅ£ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracÅ£iune.
   (3) InfracÅ£iunea complexă săvarÅŸită cu intenÅ£ie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acÅ£iunii secundare, se sancÅ£ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracÅ£iunea complexă consumată.

    
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă