Curtea De La Strasbourg A Decis: Dreptul La Respectarea Vieţii Private şi De Familie Bate Dreptul La Libertatea De Exprimare

18 februarie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat statul român la plata a 4.500 de euro prejudicii morale ÅŸi 750 de euro cheltuieli de judecată pentru reclamantul Jalbă LaurenÅ£iu Emilian, hotărând, că, în cazul de faţă, dreptul la respectarea vieÅ£ii private ÅŸi de familie este proeminent faţă de dreptul la libertatea de exprimare. Aceasta în urma faptului că, pe 25 martie 2009, Tribunalul GalaÅ£i a respins plângerea penală a lui Jalbă împotriva unui jurnalist care scrisese despre el un articol defăimător ÅŸi nedocumentat, pe motiv că dispoziÅ£iile Codului Penal din România cu privire la calomnie au fost abrogate. Reclamantul nu a făcut recurs împotriva deciziei în faÅ£a instanÅ£elor naÅ£ionale.

LaurenÅ£iu Emilian Jalbă este funcÅ£ionar public ÅŸi lucrează pentru Primăria GalaÅ£i ca ÅŸef al departamentului tehnic. Pe 11 aprilie 2008, a fost publicat un articol  în ziarul local on-line Antidotul de către  jurnalistul Iulian Grosu, cu titlul “Doi ÅŸmecheri de la primărie protejează mafia maxi-taxi din GalaÅ£i”. O fotografie a lui Jalbă a fost prezentată sub titlul articolului, cu următorul comentariu: “La Jalbă, fraierii vin degeaba cu jalba-n proÅ£ap”. Acest articol a început prin descrierea solicitantului ca fostul ÅŸef al departamentului de transporturi în biroul primarului GalaÅ£i, care a fost ulterior promovat la un post de nivel superior în biroul primarului. Articolul a continuat să prezinte ceea ce jurnalistul considera a fi “faptele”. În primul rând, se arată că nu a fost o coincidenţă că fiul succesorului lui Jalbă ca ÅŸef al departamentului de transporturi din cadrul Primăriei GalaÅ£i a fost angajat ca manager la Sherrr Impex, unul dintre furnizorii mari de transport maxi-taxi privat care operează în zonă. În al doilea rând jurnalistul a afirmat că  este ostentativ evident că tânărul LaurenÅ£iu Jalbă este un vulpoi bătrân, implicat în afaceri mascate.  În ultima parte a articolului atacul a devenit violent, Jalbă fiind înfăţiÅŸat ca un mafiot implicat în crima organizată ÅŸi a precizat că departamentul de transport public local operat de către consiliul oraÅŸului a făcut mai multe încercări de a îmbunătăţi serviciile de transport în oraÅŸ, dar cererile pentru licenÅ£ele de transport public – inclusiv licenÅ£e de transport pentru rutele acoperite de maxi-taxi-uri – au fost respinse de biroul primarului, atunci când Jalbă a fost angajat acolo, “pentru că aceÅŸti băieÅ£i cu afaceri pe maxi-taxi nu au interes ca nenea Transurb să producă, ci sunt preocupaÅ£i ca ei să-ÅŸi umfle conturile, fără ca să le ceară cineva contu’”, concluziona ziaristul.

 

Jalba a demontat, cu probe, toate acuzaţiile

Jalbă  a considerat că articolul a fost defăimător ÅŸi că l-a supus dispreÅ£ului public, distrugându-i astfel onoarea, demnitatea ÅŸi reputaÅ£ia profesională ÅŸi a interferat cu dreptul la viaÅ£a de familie, aÅŸa încât a introdus o acÅ£iune juridică împotriva jurnalistului Iulian Grosu, prin care solicita 10.000 lei (aproximativ 2.800 de euro) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. El a susÅ£inut că jurnalistul a publicat un articol jignitor ÅŸi calomnios despre el, acuzându-l de abuz de putere, fără nici o dovadă ÅŸi fără a examina în mod corespunzător legislaÅ£ia de transport în vigoare la momentul respectiv. Jalbă a prezentat în instanţă probe prin care a dovedit că nici el, nici membrii familiei sale nu deÅ£in nicio afacere maxi – taxi ÅŸi nici nu a fost vreodată  asociat în vreuna, că nici o acÅ£iune disciplinară sau penală nu a fost iniÅ£iată împotriva lui pentru presupuse acte de corupÅ£ie, că departamentul de transporturi gestionat de el nu a suferit nici o pierdere ca urmare a acÅ£iunilor sale ÅŸi că nu există terÅ£e părÅ£i care să fi depus vreo plângere în legătură cu comportamentul său. În plus, el a susÅ£inut că, în conformitate cu legislaÅ£ia de transport în vigoare la acea dată, contractul  încheiat pe 2005 pentru licenÅ£ele de transport acordate de operatorul de transport public local, nu ar fi putut fi realocate pentru o perioadă de cinci ani. Prin urmare, el a afirmat că niciuna dintre declaraÅ£iile jurnalistului nu a fost adevărată. Pe de altă parte, ziaristul Iulian Grosu a spus în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti că articolul său a fost destinat pentru a informa publicul cu privire la situaÅ£ia transportului public din oraÅŸ, ÅŸi nu defăimării lui Jalbă. În plus, el a susÅ£inut că reclamantul nu a cerut vreodată ziarului să publice un drept la replică.

 

Prima instanţă îi dă dreptate lui Jalbă

La 18 februarie 2009, Judecătoria GalaÅ£i a decis că imaginea publică a reclamantului a fost pătată de declaraÅ£iile defăimătoare ale jurnalistului, care nu au fost susÅ£inute de dovezi ÅŸi nu a făcut obiectul unei anchete preliminare. Prin urmare, jurnalistul este responsabil de prejudiciul cauzat lui Jalbă deoarece a acÅ£ionat cu neglijenţă. În consecinţă, instanÅ£a a obligat jurnalistul să plătească reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat. Aceasta a considerat că din articolul jurnalistului reieÅŸea că  Jalbă a fost proprietarul unei afaceri incompatibile cu statutul său de funcÅ£ionar public, o afirmaÅ£ie care l-a expus pe acesta la foarte grave consecinÅ£ele profesionale, în cazul în care s-au dovedit a fi adevărate. Libertatea jurnalistică de exprimare nu a fost absolută ÅŸi a fost limitată de dreptul reclamantului la demnitate, la protejarea imaginii sale publice ÅŸi a vieÅ£ii private. Jurnalistul nu a reuÅŸit să efectueze o anchetă preliminară a informaÅ£iilor utilizate în articolul său ÅŸi nu a reuÅŸit să susÅ£ină declaraÅ£iile sale cu dovezi relevante, în timp ce reclamantul a demonstrat că declaraÅ£iile în cauză nu au putut fi confirmate.

 

A doua instanţă dă  întâietate dreptului la exprimare

Iulian Grosu a înaintat un recurs împotriva hotărârii respective, iar pe 21 ianuarie 2010, Tribunalul GalaÅ£i a admis recursul ziaristului de la chestiuni de drept, a casat hotărârea din 18 februarie 2009, ÅŸi a respins acÅ£iunea reclamantului. Aceasta a considerat că articolul în cauză prezintă o problemă de interes public – în special gestionarea de către un funcÅ£ionar public din fonduri publice referitoare la transportul de licenÅ£e – ÅŸi nu doar aspectele legate de viaÅ£a privată a reclamantului. Având în vedere statutul de funcÅ£ionar public al reclamantului, limitele criticii acceptabile a activităţii sale a fost mai mare ÅŸi, având în vedere caracterul public al dezbaterilor cu privire la gestionarea fondurilor publice, gradul de exagerare ÅŸi de provocare a fost tolerabil.

 

CEDO reechilibrează balanţa

InstanÅ£a de judecată  de la Strasbourg a considerat însă că ”în lumina celor de mai sus ÅŸi Å£inând seama de natura acuzaÅ£iilor, în cazul de faţă, Curtea constată că motivele invocate de instanÅ£a finală de exemplu pentru a proteja dreptul IG la libertatea de exprimare au fost insuficiente pentru a depăşi dreptul reclamantului la respectarea reputaÅ£iei sale”, ÅŸi a dat câÅŸtig de cauză reclamantului, stabilind un cuantum de 4.500 de euro daune morale la care se adaugă 750 de euro cheltuieli de judecată.

http://www.gazetadecluj.ro/stiri-cluj-justitie/curtea-de-la-strasbourg-decis-dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-bate-dreptul-la-libertatea-de-exprimare/